eA.

...Strange-ma la piept,Doamne.Vorbeste-mi.
Astazi..am nevoie sa-Ti simt dragostea.Am nevoie de Tine.
Nu ma lasa sa Te uit.Intoarce-mi privirea.Dirijeaza-mi inima.Invata-ma!
Sfara-mi bulgarii..bulgarii din inima si inlatura-le ranile.Umple-le Tu cu haru-Ti minunat,in bunatatea-Ti infinita.
Reda-mi simtamintele.Imbraca-ma in Tine.
Ia-ma de mana.Ridica-ma.
Indelunga rabdare..reversi asupra mea..ma astepti..ma ierti ..ma ridici.
Toarna-Ti binecuvantarea.Sterge-mi lacrimile.Reda-mi dimineata primaverii Tale.
Ofera-mi bucuria.Umple-ma de ea.Curateste-ma...Goleste-ma de mine.
Respir prin Tine,vibrez la auzul batailor Tale.
Alunga-mi gandul.Carmuieste-mi fapta.Indreapta-mi pasii.Dirijeaza-mi privirea.Modeleaza-mi caracterul.Stapaneste-mi vorbirea.
Infrumuseteaza-mi visul.Fa-l indraznet!
Pastreaza-mi vointa.Crede in mine!
Fii aici!
Ia-ma pe brate.
Renunt la mine.
Sunt a Ta!

Scrisoare pentru tine.

Dragul meu,

"Cum iti mai merge?Desigur,Mi-as dori mult sa putem vorbi doar noi amandoi,dar stiu ca pentru aceasta niciodata nu ai timp.Am hotarat deci sa-ti scriu o scrisoare,pentru a-ti spune cat de mult te iubesc.

Te-am vazut aseara,cand discutai cu prietenii tai.Am asteptat toata ziua;poate vei dori sa vorbesti si cu Mine.Ti-am daruit un apus minunat de soare la sfasitul zilei si am asteptat.Insa niciodata nu ai gasit timp sa vorbim.Aceasta M-a durut,dar Eu totusi te iubesc,pentru ca sunt Prietenul tau.

Noaptea trecuta te-am privit cum dormeai si am dorit cu ardoare sa-ti ating fruntea,de aceea am revarsat lumina lunii pe fata ta.Si din nou am asteptat,dorind sa cobor la tine ca sa putem vorbii.A sosit dimineata si Eu am avut atatea daruri pentru tine,dar te-ai intors in patul tau,dorind sa-ti prelungesti macar pentru cateva clipe somnul dulce,si ai amanat intalnirea noastra.

Ca de obicei,dimineata ai timp putin.te-ai spalat,ti-ai periat dintii cu grija,te-ai imbracat ordonat si te-ai grabit la lucru.
Cand ai privit ultima data in oglinda,ai observat din mers Biblia pe masa si atunci inima Mea a tresaltat la gandul ca vei dori sa Ma asculti.Dar ai renuntat si inchizand usa dupa tine,ai plecat.Lacrimile tristetii Mele erau in ploaia de afara.
Dar totusi Eu te iubesc!In timpul zilei am incercat sa vorbesc cu tine prin norii albi,prin albastrul cerului si prin linistea ierbii verzi.Ti-am soptit aceasta prin frunzele copacilor si ti-am spus-o bland prin splendoarea florilor.Am alergat catre tine,spunandu-ti:"Te iubesc!",in paraiasul de munte si in minunatul cantec al pasarilor.
Odata,uimit de frumusetea si gingasia florilor ai meditat la Creatorul lor,si Eu am crezut ca acum te vei hotari sa vorbesti cu Mine.Insa un gand oarecare,se pare important pentru tine,ti-a abatut atentia.
Da,probleme,si nu putine...Insa Eu as putea sa te ajut in rezolvarea lor.Iti amintesti cand ai primit o veste trista?O,cum am dorit atunci sa-ti sterg lacrimile!Desi nu erai atent la Mine,ti-am trimis in dragostea Mea o adiere de vant calda si usoara ,plina de miresmele naturii pentru a te mangaia in tristetea ta.Dar nici atunci nu te-ai gandit la Mine...
Seara,cand ai venit acasa ,obosit dupa o zi plina de probleme,ai cinat in graba si ai pornit televizorul.Absorbit de emisiunile TV,nici nu ai observat cum s-a scurs timpul;am asteptat,sperand ca iti vei aminti de Mine.Ai mers la culcare si ultima Mea speranta de a vorbi cu tine s-a stins.Voiam atat de mult sa-ti daruiesc putere,mangaiere,intelegere...
Dragul meu,cand va mai incepe o zi,cand vei fi in tumultul ei,in amurg sau in orice clipa a ei,cand iti este greu,cand esti trist si singur-aminteste-ti de iubirea Mea fata de tine.Este o iubire mai adanca decat oceanul si mai cuprinzatoare decat cele mai profunde nevoi ale inimii tale.Voi raspunde la intrebarile pe care de atatea ori le-ai gasit fara raspuns.Iti voi aduce linistea dupa care tanjesti de atata timp.Langa Mine vei gasi cu adevarat fericirea si vei afla pacea launtrica.
Cheama-ma si-ti voi raspunde,iti voi fi alaturi si te voi ajuta.

Eu te-am creat,te-am ales,te iubesc si te astept!"
Prietenul tau,Isus.

E un altfel de Decembrie.Un Decembrie plin de asteptari.Un Decembrie care vrea din rasputeri sa astepte..sa astepte cu mine..sa astepte pentru mine.

Simti ca toate trec prea repede..timpul,emotiile,sentimentele,culoriile,ploile,norii
,rasetele,ziua,noapte,dimineata,curcubeul,primavara.

Te simti mic.Nu stii unde esti ,ce trebuie sa faci,cat trebuie sa fii,cum trebuie sa fii..

Si uiti ca trebuie sa astepti.

Asteapta!Asteapta pe Dumnezeu sa intervina..o asteptare strans inrudita cu nadejdea.

...caci asteptarea n-ar avea sens daca n-ar fi nadejde.

Si cat de greu e.

Sa astepti ca Dumnezeu sa intervina in timp ce stai,stai si privesti ravagiile pe care Satan le face in timp ce tu astepti..

..lupta impotriva ta..si se lupta cu tine.

Incepi sa te intrebi..oare se merita?..Merita sa astept?

Raspunsul il stii.DA!..SE MERITA!

"Pentru orice lucru este o vreme si pentru orice placere un timp sub ceruri:

un timp pentru a se naste si un timp pentru a muri;un timp pentru a plange si un timp pentru a rade;un timp pentru a jeli si un timp pentru a sarii de bucurie;un timp pentru a imbratisa si un timp pentru a se ferii de imbratisare;un timp pentru a cauta si un timp pentru a pierde;un timp pentru a pastra si un timp pentru a arunca;un timp pentru a tacea si un timp pentru a vorbi;un timp pentu a iubii si un timp pentru a uri...El a facut orice lucru frumos la timpul sau."

O Asteptare.

Speranta ca ceva mult mai bun va veni.

"De dincolo de hotarele vietii razbate o soapta,o chemare slab perceptibila,o premonitie a unei trairi mult mai bogate.."(Thomas Kally)

Asteapt-o!..Asteapta-L!

ploaie.

"[...]A inceput ploaia

cu mii de fulgere

lovind haotic

in zari indepartate.

Imi pare ca zig-zagul

traiectoriei lor

prabuseste in apus

o constelatie...

iar stelele risipite

pe pamant

vin sa-ti lumineze

pasii catre casa mea.

Vino,

la mine,

du-ma in ploaia de afara..

nu mai vreau sa privesc caderea ploii dincolo de

fereastra aburita

acum,nu e timp de cuvinte,

vreau sa alergam pe strazi,desculti,fara umbrele.

Sa dansam in parcuri,

uscate de seceta,

sa simtim sub talpa noastra

fiecare radacina

cum danseaza o data cu noi,

sa ascultam simfonia

infinitelor picaturi

ce mor lovite

de frunzele copacilor...

Sa ma saruti

atunci cand ploaia

ne loveste tare,

sa ma imbratisezi

atunci cand tunetele

ma infioara.

Impreuna sa strigam iubirea

fara ca nimeni sa auda

acel"te iubesc"..

pe care ploaia

il va topi

in picaturile sale."

(Andreea Trifu)

Inimi si sunete.

Si totul parca e altfel..
Credeam ca sfarsitul va aduce inceputuri..,dar nu a fost asa!

O inima ce pare sa vibreze la acorduri mult mai joase.Sunete...sunete ciudate,sunete ce cateodata..ahh...n-as vrea sa le mai aud.

Si totusi sunt!

Inima creaza sunete?

Cateodata atat de 'zgomotoase'..ranesc..

Cateodata atat de placute.

Sunete ce par a prinde viata.Ma simt mica.

Le aud..simt ca le aud si..

Dispar!

Si parca doream sa le simt.

Si...Revin!

Dar acum parca eu sunt departe.

Iubesc'muzica' ..dar nu cand n-o aud!

Iubesc'muzica' ..mai ales cand o simt!

regasit!

.."si parca nu mai avea timp de ganduri adanci.Numai rareori,cand singura fiind zabovea in fata oglinzii-privirea obosita o trimitea cu gandul mai adanc decat in apele dreptunghiului care-i reflecta chipul,in interiorul tulbure al fiintei ei...

..inca mai credea ca totul depinde de taria,de dorinta ei,de ambitia si de inteligenta proprie...

Faptul ca ratase primul examen,cu toate ca invatase la fel de mult ca colega ei,iar aceasta il luase cu nota maxima...era insuportabil!!

...se mira de ea insasi ca nu o durea atat de mult pierderea examenului,..cat faptul ca nu exista nimeni caruia sa-i impartaseasca trairile ei,absolut nimeni...
Sunt anumite clipe grele ale vietii in care izbucneste inauntrul fiecaruia nevoia de a avea pe cineva alaturi.Cu astfel de clipe se confruntase atunci,insa toti chiar si aceia care marturisisera ca ar fi in stare sa faca orice pentru ea,...toti erau departe,indiferenti,preocupati doar de propriile lor'examene'...
De ce nu -si punea frau izvorului de lacrimi care tasnea din inima ei sarind in picioare si spunandu-si in gand,daca nu avea curaj cu voce tare:"Singura trebuie sa ma ridic,singura trebuie sa merg mai departe?...De ce?..Pentru ca nu era vorba doar despre un simplu examen pierdut:era insusi examenul vietii ei.Ea era infranta si de data asta avea nevoie de altcineva sa o ridice.Dar cine?.."

Stia cine..!

Nu era prima data ..mai cazuse..si El..a fost acolo...a luat-o de mana si a ridicat-o!

off...degeaba cauta la oameni..sunt ca si ea..raman fara resurse..

avea nevoie de El..poate mai mult decat isi inchipuia..
ahh..atat de dezamagita ca a incercat ea prin proprile puteri totul...cat gresise!!!

Doamne,erai mai aproape decat credeam...mereu ai fost aici!!-iarta-ma!

S-a regasit...

Te-a regasit!

MULTUMESC!